Marin Barbu este un fost stelist. Se pare însă că nu s-a schimbat. A tras aseară CFR-ul pe linie moartă, lăsând finalului iluzia de campionat mare. Clujenii au arătat la Ploiești de parcă nu dormiseră cu o noapte înainte, astfel că totul se joacă!
Au jucat degeaba 45 minute, în ritmul trosnitului cojilor de semințe. Inhibați parcă de perspectiva că li se iau deja măsurile pentru tricourile de campioni, clujenii i-au dat speranțe lui Gigi Becali că minunea se poate înfăptui. Cu Dică în rol de presupusă regină a balului, Kone și Bud au așteptat în avanposturi mingi care au venit rar și fără perspectivă. Pe flancuri, Deac și Culio au fost la fel de apatici, în fața unui elastic 4-2-3-1 gândit de exoticul Marin Barbu. A fost nimic la nimic la pauză, singura exclamație smulsă în tribune fiind „Ce tristețe!”.
Mandorlini, criză de idei
Mandorlini mută cu Deac în spatele vârfurilor pentru a hrăni imprevizibilul atacurilor echipei sale, dar prima ocazie mare vine de la Bud, care trimite cu capul pe lângă poartă din careul mic. Exact în prima parte, mecanismul defensiv al Astrei lasă senzația că e predispus la rateuri pe măsură ce meciul avansează spre ultimul fluier, iar ardelenii caută să profite. Ocaziile sunt însă rare, pentru că pasele se leagă greu și criza de imaginație pare greu de tratat. Ce a început șchiop se termină pentru CFR în scaunul cu rotile, pentru că Astra reușește un gol urât ca întregul meci, dar atât de important! Clujenii sunt acum bântuiți de semne de întrebare, în timp ce urmăritoarele rânjesc printre dinți un „Mulțumim, Astro!”.
CLICK AICI PENTRU COMENTARIUL MINUT CU MINUT
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER